miercuri, 31 mai 2017

Paternitate

În iaduri negre te însufleţeşti
Şi-n suferinde răni biciul răzbate
De-ai fi ce viaţa te-a silit
Ai fi întruchiparea unui bine
Ce-ar vindeca un suflet
Şi-ar clădi iar vise.

Nu eşti, n-ai fost şi nu vei fi
Iar aceasta din urmă
E soarta, pe care o deplâng în singurătate
Tu eşti acolo undeva
La graniţa dintre durere şi amărăciune
Rădăcinile îţi sunt adânc legate.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu